duminică, 14 septembrie 2008

Cu mainile manjite de culoare

De pe peretii dormitorului tau iti zambeau, ziua,in reflexii usor portocalii,tablourile,de care nu erai,desigur,niciodata multumita.Pe cateva dintre ele, reusisem sa le inramez chiar eu.
De fiecare data cand pictai,purtai tricoul alb,lung pana deasupra genunchiului,peste care se intrepatrundeau zeci de nuante uleioase.
Te trezeai mai mereu in jur de opt.Luai de pe aragazul din bucataria,in care se revarsau razele soarelui matinal,ibricul inca fierbinte cu cafeaua,pe care ti-o pregateam mereu inainte sa plec.Te indreptai alene,spre dormitor,cu ceasca de cafea,lasand in urma aroma de rom.Te asezai in scaunul de lemn stacojiu,sorbind incet din ceasca si gandindu-te cu ce ai mai putea "manjii" azi, panza albicioasa de pe sevalet.
Cateva raze patrundeau in camera prin perdeaua stravezie, pe care intr-un final te convinsesem sa o pui.Imi spuneai ca nu are rost sa ai perdele si de asemenea niciun alt element decorativ,fiind de ajuns doar camera.Eram,deci, foarte fericita de isprava mea cu perdeaua.Pe langa aceasta,mai reusisem sa-ti mai atasez cateva obiecte de decor.Printre ele se numarau : ceasul negru in forma de cheia sol,ce atarna de un cui batut in peretele opus celui pe care cadea lumina; de asemenea un scaun din lemn de cires,un corp cu rafturi pe care stateau atent asezate carti de pictura si desigur un dulap in care,in mod normal, ar fi trebuit sa-ti tii pensulele si tuburile de culoare-dar care stateau haotic asezate pe parchetul impregnat cu miros de vopsea-.
In timp ce-ti terminai cafeaua,consultai unul din albumele de pictura.Apoi te ridicai,trageai perdelele,lasand sa treaca prin geamurile diafane,lumina,care poposea fericita pe panza imaculata.Bratul subtire de culoare maslinie, unduia aerul luminos din jurul sevaletului.Cu degetele tale firave manuiai cu pasiune,minutiozitate si precizie,pensula de pe paleta de culori, pe panza de culoarea laptelui.Cate o suvita ti se la lasa incomoda pe frunte.O indepartai cu podul palmei peste crestet,lasandu-ti pe chip mici dare de culoare.

Cand ajungeam seara acasa,te gaseam tot cu pensula in mana,retusand cate un detaliu.Ma luai atent in brate,ca nu cumva sa ma "stampilezi",adulmecandu-mi de pe obraji, mirosul fascinant al scenelor de teatru.Te sarutam pe frunte si-ti admiram tabloul,care te lasase cu mainile manjite de culoare.

Niciun comentariu: