duminică, 14 septembrie 2008

M-am obisnuit.M-am obisnuit sa ma trezesc singura.M-am obisnuit sa gust doar eu din aroma nocturna a verii.Am reusit in sfarsit sa alung mirosul tau de pe cearceafuri,de pe lampa stacojie.Am reusit sa indepartez amprentele tale de pe clantele usilor.Am reusit sa ma obisnuiesc sa stau singura in hamac.Si chiar e mai bine,decat cu tine!Am reusit sa ma bucur numai eu de visinile din farfuria gravata cu frunzulite verzui si dese.M-am obisnuit sa strang in brate perna in zilele de iarna, pentru a simti o rasuflare calda, a mea, rasfransa din panza albicioasa.
M-am obisnuit, ca atunci cand citesc, sa ma lipsesc de prezenta unui suflet in partea cealalta a patului,asupra caruia sa arunc o privire duioasa.M-am obisnuit sa nu mai sarut o frunte incruntata in zilele de lucru.Mi-am sacrificat cutiile de pantofi, cutiutele de parfum si pe cele de bijuterii pentru a aseza, rand pe rand, in sir indian, amintirile palpabile si gandurile ticsite de esenta ta.
Am reusit sa am obisnuiesc cu cele 365 de zile lipsite de zgomotul dulceag al pielii tale, cu cele 4 saptamani dintr-o luna fara saruturile fortate atunci cand gateam, cu cele 7 zile ale saptamanii fara biletelele de pe frigider care-mi transmiteau ca sunt o lenesa, dar ca tu tot ai sa ma imbratisezi diseara, cu cele 60 de minute fara ticaitul negricios al genelor tale.
M-am obisnuit cu toate acestea.Si totusi, involuntar, in zilele de toamna te caut.Imi pun ,cu mainile-mi tremurand cutiile, in brate ,stand pe pat si scotand capacul fiecareia, lasand sa curga de-a valma mirosuri,culori ,forme.Fiecare este o piesa care se imbina pentru puzzel-ul fragil al spiritului tau.Il privesc, il adulmec, si-atat.Caci de as vrea sa-l ating mi s-ar faramita intre degete.
Inchid cutiile,le pun la loc si-nchid usitele dulapului,printre care, te caut uneori.

Niciun comentariu: