duminică, 21 septembrie 2008

Oare de ce se fac in majoritate fotoreportaje cu rirromi? mici, mari, care se taie precum Greuceanu, se nuntesc de pe la doipshpe, isi fac palate cu tzuguie ....
Chiar daca nu ma interesa viata lor, acum o stiu pe dinafara .... cat sunt ei de napastuiti si cu muci la nas, jegosi si cat sunt restul de ticalosi ca nu le dau apa sa se spele ....
Probabil e greu sa se faca reportaje despre un pomulet care creste voinic si mare, c-a mancat spanac cand era mic s-acum vin niste nenorociti si-l taie .... si uite asa ne mai taiem nu numai o craca de sub picioare, ci ce? ce? tot pomul .... raspuns corect
Sau fotoreportaje muuuulte, mii, despre pasari, cele din delta sau cele de pe la munte, despre soimi sau chiar despre gaini de rasa.
Azi sa fie despre Co (k) chin, saptamana urmatoare despre Rhodeisland.
Sau despre frunze, galbene, rosii, vinetii, pline de nervuri sau fine ca pielea de bebelus ....
Sau despre petalele de flori ....
Sau despre dragoste, cea adevarata, calma, printre copaci si roua, printre capite de fan cu miros de trifoi si flori salbatice uscate
Sau despre culori pur si simplu .... vinerea despre turcoaz, lunea despre roz, marti despre albastriu.
De ce tot timpul prinde mai bine la public rautatea, razboiul, jegul vietii?
Sa fim o specie care iubeste violenta, care prefera uratul?
Oare de ce frumusetea care nu se vede nu-i apreciata? daca tot se spune ca noi gandim.
Totul tinde sa fie din ce in ce mai rece.

Vom deveni albastrii si vom incremeni in gheata pentru eternitate.
Oare cine ne va mai prinde pe senzor atunci?

Niciun comentariu: