Frica

Am observat ca viata ne este condusa de frica… Actionam ca niste roboti ghidati de frica. Nu avem nevoie de alt stimul mai eficient. Frica ne tine impreuna, ne face sa traim intr-o societate, sa ne supunem regulilor impuse, sa evitam sa facem rau cuiva, sa furam, sa ucidem si tot asa. Oare actionam noi din datorie sau din demnitate?

Sa ne imaginam situatia ipotetica in care toate regulile ar disparea, am putea sa facem tot ce vrem fara sa ne temem de pedeapsa, de consecinte. Cati dintre noi ar continua sa traiasca la fel ca inainte, cati dintre noi ar continua sa respecte regulile de viata in societate? Daca am sti ca nu mai suntem obligati prin lege sa nu furam atunci am continua sa fim aceleasi persoane care nu fura? Sau ne-am gandi ca putem fura atata timp cat nu are cine sa ne trimita la inchisoare?…

Eu am impresia ca s-ar putea ivi o situatie de haos total, am deveni mai rau decat animalele. Poate la un moment dat se va restabili ordinea, dar ordinea se va restabili tot prin impunerea unor legi. Nu cred ca poate exista ordine fara lege, ordine in afara legii. Odata ce suntem educati sa traim in cadrul legilor desfiintarea acestora nu ar face decat sa ne lase fara repere, ne-am trezi debusolati intr-o lume haotica…

Frica de pedeapsa ne face sa respectam regulile. Frica ne face sa devenim animale sociale. Frica este fraul care ne mentine ceea ce suntem dar care ne transforma treptat in roboti. Iubirea este tot un rezultat al fricii, frica de singuratate. Conformismul e determinat de frica de a nu fi acceptat de societate, de prieteni, la fel ca si mentalitatea de turma.

Ar fi prea drastic sa spun ca frica ne face sa fim oameni?