duminică, 14 septembrie 2008

Propriu-mi demiurg

Fantezie, ambtii, idealism, sperante, straniu, jubilatie, sonoritate artistica, iz intelectual si mangaiere idilica.Cam acestea imi sunt contururile mintii.Lumea creata de mine are parfumul dulceag al varstei mele, amprenta sculptata a idealurilor, inocenta, timiditatea si febrilitatea visurilor.In centrul ei ma aflu eu, cu-un chip cu ochii mari si maronii, buzele moi si tenul fin.Lumea imi e complicata, tainica, stranie, cu pete de culoare intense si viu-colorate, imbracata in sunete de vioara si pian, agitata si spasmodica.Lumea mea nu cunoaste timpul fizic, nu stie ce inseamna cronologie, e haotica si aleatoriu ii sunt puse marginile.Lumea mea nu este carnala, in afara celor cateva trasaturi fizice ale mele si isi savureaza apogeul sub ochii mei inchisi.Lumea mea cunoaste limitele schizofreniei( sau poate ca e doar dorinta de izolare psihica), dispare atunci cand deschid ochii,se convulsioneaza atunci cand dorm si ma paraseste la auzul unei voci straine.Nu intelege niciun fel de sentiment si totusi trepideaza la atingerea afectiunii, iar uneori uraste la fel de mult ca si mine, cea din lumea reala.Nu mai stiu daca lumea mea e construita din vise lucide sau e doar un joc de imagini al mintii mele.In fiecare zi imi cladesc aceasta lume, ca la sfarsitul serii sa dispara, sa uit ca am construit ceva din lacul fanteziei mele si sa simt iara, la inceputul fiecarei dimineti ca ma transform in propriu-mi demiurg.

Niciun comentariu: