duminică, 21 septembrie 2008

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi …

Azi mi-am dat seama ca uit sa traiesc de atatea ori desi respir, ca prea repede trec peste lucruri aparent neimportante … florile de pe marginea asfaltului, rasetele copiilor din parc, bilete vechi de tren luate in drum spre munte,un CD cu poze vechi, un plic cu aroma de vanilie, o floare uscata primita de ziua mea de nastere, florile de gheatza de pe geam, mirosul acela de scortzisoara din placinta cu mere calda, imbratisarea primita cand aveam mai mare nevoie de ea, serile in care ei au facut ”pui pe sticla” si noi l-am mancat imediat (am preluat reteta si acum il fac si eu :)) ), jocul ala de whist la care desigur ca am pierdut dar optimismul conteaza mai mult cu siguranta, rugaciunile de seara din familie, versetul meu preferat, acea biblie primita de ziua mea ( deja are vreo 4 ani trebe schimbata :D ) , acel chef nebun de scoala cand e asa cald in pat si comod!!!, momentul acela minunat cand am schimbat roata de la masina sau cand i-am zis profei de istorie cat o iubesc ca a uitat de lucrarea aia grea, cand am ras de gafele mele, cand nu am ascultat sfatul “prietenilor” si l-am ascultat pe al celor adevarati, cand am preferat sa deschid o revista decat Biblia :(, cele 12 ore petrecute pe tren ca sa traversez tara…. si inca muulte alte momente si amintiri de care am uitat, si multi prieteni care au venit si au plecat, si persoane pe care acum nu le mai vad decat in fotografii…. si imi dau seama cat de aproape e moartea de fiecare dintre noi. Si imi mai dau seama ca uit sa spun “Te iubesc!” de atatea ori si ma multumesc sa o simt doar, ca uit sa spun “Multumesc!” si ”Imi pare rau!” si uit sa ma rog pentru ceilalti…si uit atatea lucruri …

Azi l-am vazut in sicriul acela de lemn, rece, intr-o camera rece, si am simtit un miros greu care nici macar nu era de formol…am stat in loc si m-am gandit cat de important e sa nu uiti cat esti de trecator. Si din pacate uit pana pleaca cineva si imi aminteste sa nu uit sa ma despart de cei dragi adresandu-le cuvinte calde… Si nu pot plange pentru ca stiu ca nu mai e, si ce rost ar mai avea?

Niciun comentariu: