actor grabit

stii cum e?

stii cum e sa te trezesti dimineata, sa te usture ochii de somn pentru ca abia ai adormit, sa te speli cu apa rece ca sa nu te arda obrajii, sa te imbraci ca un robot, fara sa constientizezi miscarile, sa-ti pui castile in urechi sa nu auzi absolut nimic din casa, de afara, sa mananci pe fuga ca sa nu fumezi pe stomacul gol, si in timp ce te dai cu parfum, sa te uiti in oglinda, sa te intrebi: "mai am ceva de luat?", sa pleci...te indrepti spre statie pe bulevard, bulevardul plin de amintiri, drumul sacru pe care trebuie sa-l parcurgi zilnic, si cand spui, gata, am scapat, in cel mai nepotrivit moment, cand cineva tocmai intoarce capul dupa tine...in casti sa pice melodia voastra...sa incepi sa plangi si sa folososti scuza penibila "mi-a intrat ceva in ochii", sa continui totusi drumu, sa ajungi la facultate unde sa fumezi si sa bei cafea cat nu ai baut cand erai acasa, sa primesti 20 de mesaje cu la multi ani si tot felul de urari...si singurul tau gand e ca vrei pauza, plamanii sa mai inhaleze putin fum...si sa vrei sa ajungi acasa, doar ca sa scrii asta, ca raspuns la toate intrebarile: "ce ai?"...

ce am?
"esti suparata? de ce? e ziua ta!"
asa...si? daca e ziua mea, nu e nimic special..sau nu simt eu ceva special.
azi nu vroiam decat sa ajung acasa, sa scriu asta...si sa va recomand..
cand mai intoarce-ti capu dupa "aia" (adica eu)...
ganditi-va la un singur lucru:
eu joc atatea roluri cate imi dati.

asa ca...voi, regizorii..uitati-va in oglinda, in scenariu...si nu uitati din cand in cand sa mai puneti o paranteza care sa descrie ce mimica sa am:

[zambindu-mi mi-a zambit...]

cui?
tie.