A existat candva, o fetita si un balon.Stii... balonul ala era de fapt, inima ei, asa isi spunea ea, ca inima ei e un balon cu heliu
Intr-o zi, din neatentie, "inima" ei a scapat de sub control, si i s-a smuls din mana
Era constienta ca-si va pierde inima, dar nu credea ca o va mai recupera, pentru ca in imaginatia ei de copila, inimile odata, plecate, nu se mai intorc la posesor...si incepuse sa planga, isi iubea inima, fusese " o inima" mare.
Au trecut ani de atunci, si intr-o zi, cineva deosebit, i-a facut o surpriza...a venit in mana cu inima ei, si i-a spus...
Acum tu ai crescut,si ti-e straina, dar eu de ea, am prins mare drag, te rog fie-ti mila, si lasa-ma cu ea sa ma impac...eu sunt FabricA de Inimi, si promit sa o cinstesc, sa o iubesc, sa-i fiu alaturi cand i-e greu...
Fetita de atunci, a descoperit, apoi ca inimile se intorc la posesor cu alte inimi. Iti multumesc ca esti.
Inimile, uneori, te iau prin surprindere, pentru ca ele nu cunosc limbaje, ci doar imita....vei fi uimit se le auzi ca imita, ceasuri, clopote sau valuri, pentru ca ele bat in ritmul lor atunci cand iubesc intens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu