Furtuna.......

Sunt singura intr-o casa rupta de lume si inecata intr-o liniste tulburata doar de trecerea gandului de iubire peste lespezile sufletului. Minute in sir zboara peste mine. Nu indraznesc sa rup tacerea ploii si nici strigatul pamantului. Am senzatia ca ma despart de mine insami, plutind in vazduhul fara de margini, pana ce trupul imi geme incatusat in temnita lui starmta iar lumea mi se pare un chinuitor exil intr-un tinut potrivnic. Ma sfasie ganduri contradictorii si ma zbat fara grai, incercand sa patrund sensul fiecarui sunet, sa inteleg adevarul. orice lucru mare si frumos in aceasta lume a fost la inceput doar un gand razlet sau o senzatie stranie.o singura licarire din ochii unui OM ma poate face intr-o clipa cea mai fericita sau mai nenorocita femeie. Doar o singura lacrima m-a tintuit intre trecut si viitor, ca pe o corabie ratacita, plutind fara carma pe taisul apei, intre haul adancurilor si tariile vazduhului.
Am aflat intr-o zi ca exista ceva mai inalt decat vazdutul si mai adanc decat marea, mai presus decat viata, moarte si timpul.pana in acea zi nici nu stiam ca exista. Ce lipsit de sens e sa crezi ca iubirea se naste traind vreme indelungata in tovarasia cuiva! Adevarata iubire este fructul acele intelegeri totale care nu se infiripa nici intr-un an si nici intr-o viata intreaga, daca nu s-a ivit din prima clipa